Addresa:

str. Washington nr. 48A, etaj 1, sect. 1, Bucuresti

Biostimularea

Efectul medical al luminii laser, așa cum observau Endre Mester și mulți alții după el, se numește adesea efect biostimulator. Totuși, pentru a atinge rezultate bune, avem nevoie de trei lucruri: un terapeut bun, un instrument laser bun cu lungimea de undă potrivită și un diagnostic corect. Din nefericire, mult prea adesea, terapeuților le lipsește nu doar competența medicală, dar nici nu cunosc ce tip de laser dețin, ce înseamnă lungime de undă, putere de ieșire sau ce doze de tratament sunt necesare.

Diverși parametri

Când se efectuează tratamentele cu un laser de mică putere, este importantă selecția corectă a parametrilor. Exemple privind acești parametrii: lungimea de undă a laserului, doza de tratament, intervalul de timp dintre tratamente, densitatea puterii, frecvența impulsurilor și metoda de tratament. Acești termeni sunt explicați în detaliu mai jos:

 1.Tipuri de laser și lungimi de undă

Laserele cele mai frecvent utilizate în terapia cu laser sunt:

 Laserul cu Galiu – Aluminiu – Indiu – Fosfat ( Ga-Al-In-P) (lumină roșie)

Acest termen acoperă două lasere diferite: laserul cu heliu-neon, abreviat HeNe, și laserul indiu-  galiu-aluminiu- fosfat abreviat InGaAlP, adesea numit doar laser Indiu. Acestea emit lumină vizibilă roșie cu lungimi de undă în intervalul 633-670 nm și sunt cele mai eficiente pentru afectiuni ale pielii și mucoaselor inclusiv herpes, erupții, paralizie facială, inflamația nervului trigemen, ulcer varicos, escare, dinți sensibili sau negi la mâini și picioare (în special la copii).

 Laserul cu Galiu – Aluminiu – Arsenid (Ga – Al – As )  (invizibil)

Denumirea se abreviază GaAlAs, și adesea este numit laser Aluminiu. Acest laser semiconductor poate fi produs cu aproape toate  lungimile de undă din intervalul de infraroșii de la 780 nm și până la aprox. 1400 nm.Cele mai utilizate variante sunt cele cu lungimile de unda între 805 și 830 nm. De obicei acest laser funcționează cu emisie continuă, dar poate funcționa și pulsat și are o adâncime de penetrare de 2-3 cm. Este cel mai eficient pentru afectiuni ale tendoanelor, dar este foarte bun și pentru escare, herpes, erupții și pentru afectiuni stomatologice.

 Laserul cu Galiu– Arsenid (Ga – As ) (invizibil)

Denumirea sa se abreviază GaAs, fiind adesea denumit doar laser Galiu. Acest laser emite radiații infraroșii cu o lungime de undă de 904 nm.  Este întotdeauna pulsat, cu impulsuri extrem de scurte (super-impulsuri 100-200 ns) de mare intensitate (10-50 W putere maximă de ieșire), mai mult sau mai puțin asemănător flashului unui bec. Datorită acestei puteri de vârf mare, penetrarea sa este considerabil mai mare decât aceea a unui laser cu aceeași lungime de undă dar care nu este superpulsat. Măsurătorile indică faptul că adâncimea de penetrare este de la 3 la 5 cm, în funcție de tipul de țesut și metoda de lucru. Acest laser este cel mai bun pentru afecțiuni situate profund la nivelul spatelui , gât, umeri, genunchi, tendinite, artrite și durere miofascială.

 Laserul cu Dioxid de carbon (invizibil)

Laserul cu dioxid de carbon se abreviază laser CO2. Aceste lasere sunt de obicei lasere chirurgicale, dar dacă lumina este difuzată (defocusată) pe o suprafață destul de mare, acestea nu ard. În timpul tratamentului cu un laser CO2 veți obține – spre deosebire de alte tipuri de lasere – o senzație clară, în unele cazuri chiar puternică, de căldură. Datorită faptului că lungimea de undă este atât de mare – 10.600 nm – penetrarea nu este mai mare de 0,5 mm (indiferent de tipul de țesut). În ciuda acestui fapt, efectele tratamentului au fost observate pe o distanță de câțiva centimetri. Acest lucru este dificil de explicat, dar se consideră că se datorează formării de substanțe semnal în celule unde se produce absorbția, substanțe care sunt apoi difuzate și transmit efectul straturilor de țesut din profunzime. În biostimulare, laserul CO2 poate fi folosit atât pentru afecțiuni localizate  superficial cât și pentru cele din profunzime. (Vezi și Ridurile).

2.Puterea de emisie– puterea

Puterea – sau mai corect puterea de emisie – a unui laser, este semnificativă în primul rând pentru durata tratamentului. O anumită doză stabilită se atinge mult mai rapid cu un laser puternic decât cu unul slab. Puterea de emisie nu este decisivă pentru a obține un rezultat bun, dar cu un laser puternic, obțineți adesea o densitate mai mare a puterii (vezi mai jos), parametru care are o importanță deosebită.

 3.Densitatea puterii

Densitatea puterii înseamnă puterea de emisie a luminii per unitate de suprafață și se măsoară ca W/cm2. Laserele diferă unul de celălalt aici, instrumente diferite au densitatea puterii diferită. O densitate mare înseamnă o intensitate mare a luminii, așa cum se regăsește în lumina de focusare a lupei. Biostimularea se bazează pe afectarea celulelor, densitatea puterii care este prea mică sau prea mare are un efect biologic redus. O sondă cu o putere de ieșire de 10 mW și o deschidere de 1 mm conferă o densitate a puterii de 1 W/cm2 la suprafața pielii, care este mare, dar nu prea mare.

 4.Doza de tratament

Cuvântul doză înseamnă o anumită cantitate sau fracțiune. În acest context, ne referim la cantitatea de energie administrată  țesutului pacientului. Există diverse tipuri de doze. Este vorba despre doza totală administrată în timpul unei ședințe  de tratament și doza locală, adesea denumită fluență. Ambele tipuri de doze sunt parametrii importanți.

Doza totală se măsoară în jouli și înseamnă acea cantitate de energie care este administrată pacientului. Un joule se abreviază  J și înseamnă  același lucru cu un watt-secundă. Doza totală este deci valoarea obținută prin înmulțirea timpului total de tratament, măsurat în secunde cu puterea de ieșire a laserului, măsurată în watt.

Doza locală sau fluența înseamnă energia luminii aplicată pe centimetru pătrat de suprafață de piele (J/cm2). Astfel, aceasta este echivalentul timpului de tratament înmulțit cu puterea de ieșire a laserului per cm2 a zonei iluminate. Se mai numește și densitatea energiei.

Pentru diverse tipuri de laser este nevoie de doze locale diferite, în funcție de afecțiunea medicală. Dozele locale recomandate sunt:

Cu doze care depășesc semnificativ valorile menționate mai sus,(adică de la cinci până la de zece ori mai mari), se produc efecte biologice mai slabe (de ex. în cazul vindecării rănilor și în inflamații). Cu doze și mai mari, zona biosupresivă este atinsă și apoi se produce scăderea efectului. Când tratamentul se aplică pe  mucoase, este nevoie de o doză mai mică, deoarece în acest caz există o pierdere mai mică prin absorbție și dispersie decât cea prin stratul de piele, cornos când se tratează pielea sau prin piele țesuturi situate mai profund.

 5.Frecvența impulsurilor

În cazul unui laser cu galiu (întotdeauna super pulsat), trebuie aleasă frecvența impulsurilor. Se știe că frecvențele mai mici (10-100 Hz) au un efect mai mare asupra durerii și că frecvențele înalte (2500-5000 Hz) au efectul cel mai mare asupra stărilor inflamatorii, în timp ce frecvențele medii-înalte (500-1000 Hz) sunt considerate a fi cele mai bune în cazul edemelor și tumefierilor și regenerării osoase, de exemplu. De reținut că unele instrumente cu laser au doar o singură frecvență sau câteva frecvențe de tratament, în timp ce altele au intervale mai mari!

 6.Adâncimea de penetrare, adâncimea activă

Nu există o limită bine definită până unde lumina poate penetra. Lumina laserului difuzează în toate direcțiile și este succesiv absorbită în țesut, astfel că puterea luminii devine din ce în ce mai slabă cu cât se îndepărtează de punctul sau zona luminată. Există o limită peste care intensitatea luminii este mult prea slabă pentru a mai avea efect biologic. Această limită se numește  adâncime activă maximă. Adâncimea activă depinde de mai mulți factori dife-riți: lungimea de undă a luminii, tipul de țesut (pielea și țesutul gras sunt mult mai transparente de-cât țesutul muscular, care este puternic vascularizat), pigmentare și impurități. Lumina laser trece și prin os (mai mult sau mai puțin ca și prin țesutul muscular). Un factor important este îndepărtarea sângelui din țesut prin comprimare. Când pielea este presată ușor cu sonda laser, sân-gele trece în părtile late-rale. Țesutul aflat direct în fața sondei și puțin în jurul acesteia, rămâne  relativ devascularizat și deoarece hemoglobina din sânge este factorul responsabil pentru cea mai mare parte a absorbției, penetrarea luminii crește semnificativ. Alți factori importanți sunt puterea de emisie a laserului, fie că este superpulsat sau nu, designul tehnic al instrumentului și tehnica de tratament (la distanța de piele, în contact ușor sau profund).

Forma pe care o ia lumina laserului care difuzează prin țesut depinde de lungimea de undă a acesteia și nu este influențată de felul în care fascicolul de lumină este emis, adică paralel sau divergent. Lungimile de undă scurte dau o formă rotundă, în timp ce lungimile de undă lungi duc la distribuția luminii în forme ovale.

7.Metode de tratament

Există o diferență între tratamentul local și tratamentul sistemic. Cel mai des folosit este tratamentul local, adică aplicarea tratamentului se face direct pe zona afectată. Tratamentul sistemic înseamnă că zona în care se aplică tratamentul se află la o distanță oarecare de zona afectată. Exemple de tratamente sistemice sunt tratarea punctelor trigger (puncte dureroase care apar la o distanță față de zona afectată) și acupunctura cu laser, când în loc de ace, unul sau mai multe puncte de acupunctură sunt iluminate cu lumină laser. De asemenea iradierea sângelui reprezintă un tratament sistemic valoros.

 8.Acupunctura cu laser

Acupunctura cu laser este fascinantă. Utilizatorilor care au pregătire în domeniul acupuncturii li se deschide un câmp larg de lucru. Metoda este sterilă și nedureroasă, ceea ce înseamnă că este bine tolerată de pacienți. Desi atât acupunctura cu laser, cât și acupunctura convențională cu ace vizează aceleași puncte de tratament, după părerea specialiștilor cu experiență, efectele obtinuțe nu sunt în totalitate identice. Se poate spune că ele se completează una pe cealaltă. O variantă de acupunctură cu laser care asigură un efect de mai lungă durată se obține prin  producerea unei arsuri a suprafeței punctul de acupunctură cu un laser cu CO2. Un exemplu de acupunctură cu laser este tratamentul astmului bronșic cu un laser de putere mică.

 9.Intervalele de tratament

Endre Mester a demonstrat că un interval corespunzător între tratamente este mult mai eficient decât tratamentele prea apropiate în timp. Deoarece s-a demonstrat că efectul tratamentului cu laser este cumulativ (doza de la un tratament se adaugă la doza următorului tratament), este important ca acestea să nu fie prea dese. De obicei tratamentele se desfășoară la intervale de 2-4 zile, timp de câteva săptămâni, după care intervalul se mărește. Pentru afecțiunile acute, în general, intervalul dintre tratamente este mai scurt la început, apoi acesta se mărește. Pentru herpes și erupții, efectele cele mai bune se obțin cu tratamente zilnice timp de câteva zile inițial. Pentru afecțiuni cronice efectele cele mai bune se obțin prin aplicarea tratamentelor la intervale de timp mai mari.