Addresa:

str. Washington nr. 48A, etaj 1, sect. 1, Bucuresti

Radiația electromagnetică

Energia pe care o primim de la soare se numește radiație electromagnetică și este sub formă de unde. Exemple de radiații electromagnetice cu o lungime de undă lungă sunt undele radio (de la kilometri la metri) și microundele (de la decimetri la milimetri). Cele cu lungimile de undă de la 1 milimetru la 0,8 µm (micrometri), se numesc radiații calorice sau radiații infraroșii (abreviat IR). Dacă, în loc de µm, sunt folosiți nanometrii (abreviat nm), regiunea infraroșie se termină la 800 nm. Zona vizibilă are  lungimi de undă cuprinse între 400 și 800 de nanometri. Lumina roșie are  lungimi de undă cuprinse între 600-800 nm, cea portocalie între 580-600 nm, cea galbenă între 540-580 nm, cea verde între 500-540 nm, cea albastră este mai scurtă între 430-500 nm, iar cea violet cu 400-430 nm este și mai scurtă.

Dacă lumina are o lungime de undă mai mare decât lumina roșie, se numeste așa cum am menționat anterior, infraroșie (ceea ce înseamnă ”în afara roșului”) și este invizibilă. Dacă lungimea de undă este mai mică decât cea violetă, radiația se numeste ultravioletă (abreviat UV) și este invizibilă.

Radiațiile ultraviolete cu o lungime de undă cuprinsă între 320 și 400 nm se numesc radiații UVA și pot în cantitate mare, să producă o îmbătrânire  prematură a pielii. Se  găsesc în lumina soarelui și în solarii. Radiația UVB este mai agresivă și are lungimi de undă cuprinse între 290 – 320 nm. Dacă se produce expunere  la o doză mare mai ales, poate să cauzeze cancer, inclusiv forma cea mai periculoasă numită melanom malign. Aceasta se găsește în radiațiile soarelui și este permisă doar în cantități mici în solarii. Radiația UVC (lungimi de undă mai scurte de 290 nm) nu este prezentă în lumina soarelui care ajunge pe  suprafața pământului, dar a fost detectată în lămpile cu cuarț, motiv pentru care au fost interzise în urmă cu 30 de ani. În orice caz, există radiații electromagnetice cu lungimi de undă și mai scurte, denumite raze X și radiații gamma. Acestea sunt periculoase, iar folosirea lor este restricționată.

 Riscurile generale ale radiației

Trebuie să facem diferența între situațiile speciale care se refera la ochi (vezi Riscurile și efectele adverse) și riscurile pentru celule și țesuturi în general.

Gradul de pericol pe care radiația sau lumina provenind de la o sursă-soare, lampă laser sau orice altă sursă îl reprezintă pentru celulele noastre este dat de două lucruri: (A) intensitatea radiației și (B) lungimea de undă a radiației emise. În general, cu cât lungimea de undă este mai scurtă, cu atât este  mai periculoasă. Radiația este periculoasă atunci când conține  lungimi de undă mai scurte de 320 nm (nivelul de periculozitate este strâns legat de doză). Radiația cu  lungimi de undă mai scurte de 320 nm (ultraviolete, raze X și raze gamma) sunt denumite ”ionizante” și prin urmare, sunt cancerigene.

NB: Nu are importanță dacă radiațiile vin din surse naturale sau artificiale. Singurii factori decisivi sunt lungimea de undă, intensitatea (puterea) acestora și  doza la care sunteți expuși (doză = intensitate x timpul de expunere). Laserele terapeutice emit lumină cu lungimi de undă mari, inofensive (peste 600 nm) și cu o intensitate care nu poate cauza leziuni ale țesuturilor.

 Diferite surse de lumină

Diferite surse de lumină au diferite spectre (distribuția lungimii de undă în lumină). Majoritatea acestora au un spectru foarte larg, însă există destul de multe care au o bandă îngustă, spre exemplu lumina neonului sau lămpile cu sodiu (luminile stradale galbene). Un laser are o lungime de bandă foarte îngustă și, prin urmare, emite lumină cu o singură lungime de undă. O sursă de lumină care ar trebui menționată aici este reprezentată de diodele emițătoare de lumină (LED). Un LED este o lampă semiconductoare mică și ieftină, care de multe ori este folosită ca indicator la casetofoane și radiouri. Cel mai comun LED emite o lumină roșie cu o lungime de undă de circa 660 nm, însă există și cele care emit  lumină galbenă sau verde. În ultimii ani, acestea au fost folosite la semafoare. Câteva sute de LED-uri – verzi, galbene și roșii – sunt montate împreună pe o placă rotundă cu un diametru de circa 15 cm. Un LED emite o singură culoare, însă incoerentă. Telecomenzile televizoarelor folosesc LED-uri cu radiație infraroșie cu o lungime de undă de 950 nm (invizibilă).