Addresa:

str. Washington nr. 48A, etaj 1, sect. 1, Bucuresti

Ozonoterapia îmbunătăţeşte substanţial calitatea vieţii

Ozonoterapia este o metodă revoluţionară de tratament nemedicamentos care foloseşte un amestec de oxigen-ozon. Această terapie se bazează pe principalele proprietăţi ale ozonului: antibacteriană, antifungică, antivirală, antiinflamatorie şi imunomodulatorie, de reglare sistemică a homeostaziei în organism și de optimizare a funcţiei organelor şi a sistemelor de organe.

Ozonoterapia nu este o soluţie „miraculoasă“ care poate vindeca orice şi oricând, dar merită reţinut că este o metodă eficientă de prevenţie a unor boli și a complicaţiilor acestora, de diminuare a puseelor acute, de prevenire a îmbătrânirii precoce. De asemenea, ozonoterapia îmbunătăţeşte substanţial calitatea vieţii şi creşte speranţa de viaţă la bolnavii cronici.

În plus, poate diminua consumul de medicamente şi reacţiile secundare provocate de acestea, poate salva de unele intervenţii chirurgicale. În final, ozonoterapia poate fi privită ca un agent cosmetic excelent, care acţionează atât din exterior cât şi din interior.

Stiati ca?...Ozonul a fost descoperit în anul 1840 de chimistul Christian F. Schonbein? El a început să-l folosească la purificarea apei și la tratarea pacienților cu diferite afecțiuni. Observând că ozonul acționează ca un germicid puternic, medicii l-au introdus în tratamentul contra virusurilor, bacteriilor, fungilor și paraziților.

Cum actioneaza in corp?

  • Ozonoterapia reprezinta imbogatirea sangelui si, implicit, a celulelor cu un amestec de oxygen si ozon (O2/O3).
  • Celulele rosii din sange transporta oxigenul la plamani, prin capilare, catre cellule. Diametrul capilarelor poate fi mai mic decat al celulelor rosii, flexibilitatea lor fiind prin urmare o caracteristica vitala. Ozonoterapia imbunatateste flexibilitatea hematiilor, ameliorand astfel fluxul sangvin si cantitatea de oxygen care ajunge la celule.
  • Deasemenea, terapia cu ozon stimuleaza productia de 2,3-DGP a celulelor rosii. Aceasta molecula permite hematiilor sa elibereze oxigenul in celule, sinteza ei fiind direct legata de volumul de oxygen directionat catre celule.
  • Un alt efect al terapiei cu ozon este stimularea functiei mitocondriale. Mitocondriile sunt organite celulare specializate in producerea energiei de care o celula are nevoie pentru a functiona. Cu cat este produsa mai multa energie, cu atat creste capacitatea oricarei celule din organism de a se regenera si de a se mentine in parametrii normali de functionare.

Procedura medicală

Ozonul medical este obtinut cu ajutorul unui dispozitiv medical in care impulsuri electrice desfac oxigenul in atomi, cu formarea unui amestec de ozon si oxygen, in concentratia dorita. Se folosesc doar generatoare medicale standardizate, ce produc ozon cu ajutorul oxigenului medicinal. Ozonul medical este intotdeauna alcatuit dintr-un amestec de ozon pur si oxygen pur(0,05%-max.5%). Generatoarele de ozon sunt fabricate din otel inoxidabil, sticla sau Teflon. In generarea ozonului nu se foloseste aer normal deoarece se formeaza dioxid de azot toxic(N2O2). Ozonoterapia este realizata doar de catre personal medical specializat.

Autohemoterapia majora este una din cele mai utilizate si mai eficiente metode de administrare a ozonului. Procesul implica prelevarea, in recipient sterile special, a 50-150ml sange din vena cubitala a pacientului. O data colectat, ozonul este injectat in recipient si amestecat cu sangele, agitandu-se usor. Apoi sangele ozonat este reperfuzat pacientului. Intreaga procedura Durand aproximativ 30-40 de minute.

Alte procedure utilizate in ozonoterapiesunt: autohemoterapia minora(cu ozonarea a 10-15ml sange, urmata de reinjectarea intramusculara), injectarea directa in tumora(ozonopunctura), insuflatiile rectale, infiltratii cutanate, infiltratii intraarticulare, administrare topica a uleiului sau cremelor ozonate.

Terapia este alcatuita din 10 sesiuni, in functie de patologie, putandu-se repeat de 2 sau 3 ori(20-30sesiuni).

Efecte adverse si contraindicatii

  • Ozonoterapia reprezinta o metoda caracterizata de lipsa, aproape in totalitate, a efectelor adverse, fiind folosita complementar tratamentelor medicale standardizate. Anterior inceperii tratamentului trebuie realizate analizele de baza ale sangelui, precum cele de coagulare.
  • Principalul efect advers pe care ozonul il imprima este “efectul Herxheimer”. Acesta poate aparea atunci cand in urma administrarii in organism are loc o reactive de detoxifiere puternica.  Membranele organismelor patogene distruse elibereaza endotoxine, “validand” astfel eficienta tratamentului. Simptomele efectului Herxheimer sunt asemanatoare celor intalnite in cazul gripei (dureri articulare,transpiratie, ameteli, voma), ele fiind un indicator al reactiei patogenilor cu care ozonul se lupta in corp. aceasta reactive poate dura de la cateva ore, la cateva saptamani. O data cu eliminarea patogenilor din organism, aceste simptome dispar.
  • Ozonoterapia este contraindicate persoanelor cu favism (un deficit al unei fractiuni a glucozei), hipertiroidienilor, femeilor insarcinate si pacientilor cu hipertensiune esentiala.

Afecțiuni tratate prin Ozonoterapie:

  • Afectiuni ale tendoanelor si ligamentelor
  • Afectiuni circulatorii (hipertensiune arterial, circulatie deficitara, artrite, cardiopatii)
  • Afectiuni dermatologice (acne, arsuri, furuncule, herpes, psoriasis, dermatite etc…)
  • Alergii
  • Boala Crohn
  • Boala Lyme
  • Boli autoimmune
  • Cancer
  • Candidoze
  • Cistite
  • Colite
  • Dementa senile
  • Diabet
  • Dislipemii
  • Fibromialgie
  • Hepatite cornice
  • Hernii de disc
  • Infectii cronice
  • Infectii vaginale
  • Insomnii
  • Lombosciatica
  • Maladia Alzheimer
  • Migrene
  • Oboseala cronica
  • Osteoartrita
  • Poliartrita reumatoida
  • Sinuzite cornice
  • Traumatisme (fracture, entorse, rupture musculare)
  • Ulcere
  • Zona zoster

Beneficii

  • Distrugerea bacteriilor, virusilor, fungilor, protozoarelor. Cercetarile au demonstrate ca ozonul elimina micro-organismele prin distrugerea membranelor sau capsulelor exterioare ale acestora. In plus, spre deosebire de celulele umane care detin enzyme ce pot reface ADN-ul  afectat, microorganismele patogene nu au aceasta capacitate protectoare: aceasta este o alta strategie prin care ozonul actioneaza selectiv asupra patogenilor intalniti in organism, fara a afecta celulele sanatoase. Tratamentele repetate cu ozon sunt necesare deoarece anumite forme de virusuri si fungi sunt mai susceptibili la efectul ozonului in diferitele faze ale dezvoltarii lor. Exista microorganism cu o rezistenta mai mare decat altele, fiind, prin urmare, necesar un tratament mai indelungat. Virusurile care contin mai multe lipide in capsula externa sunt mult mai susceptibile actiunii ozonului: herpes, oreion, rujeola, gripa, rabie, HIV, virusul Epstein Barr, virusul Coxsackie, cytomegalovirus. Studii in vitro au demonstrate capacitatea ozonului de a inactive complet virusul HIV, concentratia utilizata in experimente neavand efecte citotoxice asupra celuleor sanatoase. Analizele ulterioare au indicat ca aceasta inactivare se datoreaza capacitatii ozonului de a reduce sinteza proteinei p24, esentiala in mentinerea integritatii virusului.
  • Stimularea metabolismului bazal. Ozonul determina cresterea  metabolismului celulelor rosii din sange, prin cresterea productiei molecule 2,3-DPG, molecula ce este implicate direct in transferal oxigenului de pe hematii, la toate tesuturile din corp. Deasemena, ozonul creste productia de ATP (energie) cellular, prin stimularea carboxilarii oxidative a piruvatului si stimuleaza productia de enzyme cu rol in apararea si eliminarea radicalilor liberi. In plus, este activate si productia de molecule cu rol protector antioxidant(glutation peroxidaza, catalaza, superoxide dismutaza).
  • Formarea de peroxizi. Atunci cand ozonul este introdus in organism, el este metabolizat, cu formare de compuzi denumiti peroxizi. Acestia au efecte benefice, deoarece sunt “atrasi” spre celulele slabite sau nesanatoase, reactionand cu lipidele din membranele lor celulare. Prin interactiunea cu acizii grasi nesaturati ai bistratului lipidic, ozonul formeaza hidroperoxizi. Enzimele din membranele celulare sanatoase, intacte, Previn penetrarea intracelulare a acestor peroxizi. Astfel, peroxizii ataca selectiv celulele care contin paraziti, virusuri etc…, celule care sunt slabite de toxine sau celule anormale, canceroase.
  • Imbunatatirea circulatiei sangvine. Atunci cand, la nivelul capilarelor, hematiile nu mai circula normal, aglomerandu-se si impiedicand fluxul obisnuit al sangelui, cantitatea de oxygen ce ajunge la celule este diminuata. Ozonul reduce sau elimina aceste aglomerari ale hematiilor, restaurand flexibilitatea lor si astfel, ameliorand vascozitatea sangelui si facilitand traversarea usoara a capilarelor, urmata de cresterea oxigenarii tisulare.
  • Oxidarea placilor arteriale. Ozonul produce prostaciclina, un vasodilatator al arterelor, ce scade riscul infarctului de miocard.
  • Activarea sistemului imunitar. Administrarea ozonului medical determina cresterea productiei de interferon si interleukine, care, la randul lor, declanseaza o intreaga cascada de reactii imunologice. Rezultatele unui studio in vitro au demonstrate eficienta ozonului in reducerea concentratiilor de Acinetobacter baumannii, Clostridium difficile si de Staphylococcus aureus meticilino-rezistent(MRSA), validand utilizarea lui cel putin ca si dezinfectant.
  • Influenta in infectii cornice. Ozonul a fost utilizat cu success in tratamentul bolii Lyme, hepatita C, hepatita B, infectii cu Herpes simplex.
  • Influenta in tulburari autoimmune. Ozonul  a arata eficienta in ameliorarea simptomelor unor maladii precum scleroza multipla, lupus, oboseala cronica, scleroderma, artrita reumatoida.
  • Efectarea actiunii medicamentelor. Efectele tratamentelor medicamentoase administrate concomitant terapiei cu ozon sunt potentate. In plus, in cazul chimioterapiei, ozonul reduce intensitatea si incidenta efectelor adverse.
  • Ozonoterapia poate fi aplicata cu success in tratamentul oricarui sindrom dureros.

 

Efectul antitumoral

  • Ozonul afecteaza si inhiba metabolismul celuleor canceroase, oxidand stratul lipidic exterior al membrane celulare si realizand liza acestuia. Conform datelor publicate de Societatea Americana de Oncologie, rata decesului pacientilor in ultimul stadiu de cancer nu a scazut din 1950, cand chimioterapia era rar utilizata, pana in present, realitatea arata ca, in multe din cazurile avansate de cancer, aceasta terapie este putin eficienta. Cancerul este o boala complexa, ce necesita o abordare integrative, holistica. Utilizarea oxigenului de catre celule si functia imunitara trebuie sa fie maxime pentru ca organismal sa lupte cu boala. Terapia cu ozon, ca parte dintr-un tratament oncologic integrative, creste oxigenarea tisulara si stimuleaza actiunile sistemului imunitar, imbunatatind viabilitatea celulara.
  • In cazul diferitelor forme de cancer, pe langa cresterea concentratiei oxigenului la nivel cellular, ozonul stimuleaza si functia mitocondriilor, stiut fiind faptul ca afectarea bunei functionary a acestor organite celulare reprezinta un factor-cheie in aparitia acestei patologii.
  • Tesutul tumoral este caracterizat de hipoxie si acidoza, star ice detrmina activarea oncogenei KRAS, cu cresterea transcriptiei HIF1A si ulterior a productiei enzimelor glicolitice (hexokinase, aldolase, fosfofructokinaze, lactat dehidrogenaza). Activarea tuturo acestor enzyme conduce la o accelerare a fluxului glicolitic si a fermentatiei lactice, procese ce mentin mediul hypoxic acid al tumorii. In plus HIF1A determina si transcriptia unor factori angiogenici, cu proliferarea celuleor endoteliale si a noi vase de sange. Studii recente (2014,2016) au demonstrat ca HIF1A, factor a carui valoare este crescuta in majoritatea formelor de cancer. In plus, ozonul poate induce sinteza diferitelor clase de cytokine proinflamatoare, ce vor active, la randul lor, macrofagele declansand, astfel, o reactive ampla a sistemului imunitar. Prin urmare, ozonoterapia poate imbunatati activitatea antitumorala a loimfocitelor T si a celulelor natural killer (NK). Prin inhibarea actiunii factorului HIF1A, hiperoxia indusa de ozon creste efectul chimioterapiei, cu reducerea rezistentei tumorale la tratament si imbunatateste prprietatile hemoreologice, facilitand accesul medicamentelor la nivelul centrului tumoral hypoxic. Aceste doua actiuni determina si o scadere a dozelor de chimioterapie administrate, cu o reducere a toxicitatii si a efectelor secundare aferente: scaderea efectelor cardiace ale administrarii de doxorubicina, reduccerea ratei infectiilor, prin stimularea functiei imunitare, cresterea concentratiei hemoglobinei, cu scaderea senzatiei de oboseala, reducerea incidentei ametelilor si a varsaturilor cauzate de chimioterapie. Administrarea, concomitant cu chimioterapia, a ozonului reduce cu ¼ pana la ¾ cantitatea de medicamente administrate. Deasemenea, in cazul terapiilor de chelatare, este potentate efectul acestora, lucru ce are un impact pozitiv si asupra starii mintale a pacientilor. Prin urmare, in cazul cancerului, reinversarea proceselor inductoare ale hipoxiei locale are un efect de stopare a cresterii tesutului tumoral.
  • Efectul ozonului asupra celuleor canceroase, hipoxice, este unul specific. El “ataca” celulele anormale,nesenatoase, ce se divid haotic, indentificandu-le in functie de absenta anumitor protein membranare. Astfel, ozonul distruge selectiv celulele canceroase, neinterferand cu activitatea celulelor normale, precum in terapiile anticanceroase clasice, in cazul carora nu exista o diferentiere intre tipurile de celule distruse.